Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2014

Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia copiilor în anul 2014.

Potrivit estimărilor la nivel global din anul 2014, copiii reprezintă 30% din populaţia lumii sau circa 2,2 miliarde, aproximativ 18 mii de copii sub 5 ani mor în fiecare zi, iar 15 la sută din copii sunt angajaţi în muncă, ceea ce compromite dreptul lor de protecţie împotriva exploatării economice şi încalcă dreptul de a învăţa şi a se juca¹.

Situaţia demografică.

La 1 ianuarie 2015 numărul populaţiei stabile în Republica Moldova² a constituit 3555,2 mii persoane, din care 690,9 mii persoane sau fiecare a cincea persoană este în vîrstă de pînă la 18 ani.

Rata natalităţii a constituit 10,9 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (12,0‰) se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (9,3‰). Din numărul copiilor născuţi-vii 51,6% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete (vezi anexa, tabelul 2). Majoritatea copiilor (99,3%) s-au născut în unităţile medicale. În funcţie de greutatea la naştere, 94,6 % din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,7%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Vîrsta medie a mamei la prima naştere este de 23,9 ani. De regulă, femeile din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică comparativ cu cele din mediul urban, respectiv la 23,0 şi 25,4 ani. Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani (72,8% din total naşteri).

Nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 21 la sută. Din totalul născuţilor-vii, 28,9 mii (74,9%) revin mamelor care sunt la prima căsătorie.

Educaţia copiilor

Educaţia preşcolară. În anul 2014, în ţară au funcţionat 1453 instituţii de învăţămînt preşcolar, numărul acestor instituţii fiind în creştere cu 5,2% comparativ cu anul 2010. În acest context, numărul copiilor din învăţămîntul preşcolar, de asemenea, a marcat o tendinţă de majorare în ultimii ani, înregistrînd către sfîrşitul anului 2014 cifra de 147,7 mii. Paralel cu creşterea numărului de copii în instituţiile preşcolare se atestă şi o creştere a ratei de cuprindere a copiilor în învăţămîntul preşcolar. Dacă în anul 2010 rata de cuprindere a fost de 77,1%, atunci către anul 2015 acesta a atins nivelul de 83,9%, în special s-a majorat rata de cuprindere a copiilor din mediul urban (cu 9,4 puncte procentuale).

Figura 1. Rata de cuprindere în învăţămîntul preşcolar

În medie la 100 locuri în instituţiile preşcolare revin 86 copii, cele mai solicitate fiind grădiniţele din mediul urban, unde la 100 locuri revin 101 copii, iar în mediul  rural la 100 locuri revin doar 76 copii.

Pentru copiii cu necesităţi speciale funcţionează 123 grupe specializate în cadrul instituţiilor, majoritatea fiind pentru copii cu deficienţe sau dereglări ale vorbirii. În anul 2014 grupele specializate au fost frecventate de  2127 copii sau cu 8,4% mai mult comparativ cu anul 2010.

Învăţămîntul primar şi secundar general. În anul de studii 2014/15 reţeaua instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general a fost constituită din 1347 unităţi în care îşi fac studiile circa 340 mii elevi sau cu 14 la sută mai puţin comparativ cu anul de studii 2010/11. Numărul de elevi a scăzut atît în mediul rural, cît şi în mediul urban, respectiv cu 19,9% şi 5,6% comparativ cu anul de studii 2010/11. În medie pe ţară la 10 mii locuitori revin 956 elevi faţă de 1114 elevi în anul de studii 2010/11.

Figura 2. Evoluţia numărului de elevi din învăţămîntul primar şi secundar general

La începutul anului de studii 2014/15 în clasa I au fost înscrişi 35,3 mii copii, majoritatea dintre care (97,7) au fost încadraţi în programe de educaţie preşcolară.

Numărul elevilor înscrişi în instituţiile de învăţămînt special, în anul de studii 2014/15 a constituit 1538 persoane sau cu circa 15,0% mai puţin comparativ cu anul precedent de studii. Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituţii (22 unităţi) sînt cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală – 74,8%, cu auz slab – 12,1% şi cu vederea slabă – 6,0%, etc. Totodată, instituţiile de învăţămînt general obişnuite tot mai mult sunt adaptate la necesităţile copiilor cu dizabilităţi. În anul de studii 2014/15, numărul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) din instituţiile de învăţămînt general a constituit 7660 persoane, majorîndu-se cu circa 70% comparativ cu anul de studii precedent.

Figura 3. Elevi cu cerinţe educaţionale speciale după tipul instituţiei, în anii 2010, 2014

Protecţia socială a copilului

Indemnizaţii. Acordarea indemnizaţiilor la naşterea şi pentru creşterea copilului se acordă familiilor cu copii indiferent de statutul persoanei, asigurată sau neasigurată. Pe parcursul anului 2014, circa 78 mii persoane au beneficiat de indemnizaţii la naştere, proporţia dintre persoanele asigurate şi cele neasigurate fiind aproape egală. Mărimea medie a indemnizaţiei unice la naşterea primului copil a constituit 3100 lei, iar în cazul fiecărui următor copil – 3400 lei, ceea ce este dublu faţă de anul 2010.

Figura 4. Mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru copii (lei)

În cazul indemnizaţiei pentru îngrijirea lunară a copiilor există diferenţe conform statutului: pentru persoanele asigurate aceasta constituie 1097,0 lei şi se acordă pînă la vîrsta de 3 ani, faţă de 400 lei pentru persoanele neasigurate şi care se acordă pînă la 1,5 ani. Numărul persoanelor care au beneficiat de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani este în creştere în ultimii ani. În anul 2014, circa 39 mii persoane au beneficiat de această indemnizaţie, comparativ cu 32 mii în anul 2010.

Figura 5. Minimul de existenţă pentru copii, lei

Creşterea mărimii medii a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului a determinat un grad mai înalt de acoperire a minimului de existenţă pentru copii în proporţie de 65 la sută în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 1,5 ani (persoane neasigurate). În acelaşi timp, pentru persoanele asigurate raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani depăşeşte minimul de existenţă stabilit pentru copiii în vîrstă de pînă la 1 an cu circa 77%. Totodată, indemnizaţia acoperă minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de 1-6 ani în proporţie de 83%.

Tabelul 1. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii

Alocaţii sociale. O categorie de beneficiari de alocaţii sociale de stat sunt copiiicu dizabilităţi. În anul 2014 circa 13,4 mii copii au beneficiat de aceste alocaţii, 42,3% din copii fiind cu dizabilităţi severe. Anual de alocaţii pentru pierderea întreţinătorului beneficiază circa 4 mii copii. Mărimea medie a alocaţiei pentru copiii cu dizabilităţi constituie 418,5 lei, majorîndu-se de 1,6 ori comparativ cu anul 2010. Alocaţia pentru pierderea întreţinătorului constituie 167,8 lei.

Tabelul 2. Alocaţii sociale pentru copii

Copii rămaşi fără ocrotire părintească. Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în anul 2014 au fost luaţi la evidenţă 3326 copii rămaşi fără îngrijire părintească. Aproape fiecare al treilea copil are vîrsta de 11-15 ani (29%), iar 66,7% sunt copii din mediul rural. Printre principalele motive de stabilire a statutului de copil rămas fără îngrijire părintească este plecarea peste hotare a unicului sau ambilor părinţi (44,8% din copii), decăderea din drepturi părinteşti (17,1%) şi alte motive prin care părinţii nu sunt decăzuţi din drepturi, dar au survenit alte cauze, cum ar fi lipsa condiţiilor de trai, neîndeplinirea obligaţiilor părinteşti sau părinţii sunt ţintuiţi la pat/ grad sever de dizabilitate (20%).

Cel mai des copiilor rămaşi fără îngrijire părintească li s-au aplicat forme de protecţie familială, în special integrarea în familii extinse (58%), dar şi plasarea în instituţii de tip rezidenţial -13,6%.

Figura 6. Forme de protecţie aplicate copiilor rămaşi fără ocrotire părintească, 2014

În anul 2014 de către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi 104 copii, iar de către cetăţenii străini 17 copii. Cetăţenii Republicii Moldova adoptă mai des copii cu vîrsta 3-6 ani şi preponderent fete, iar adoptatorii străini mai des copii cu vîrsta 7-10 ani şi preponderent băieţi.

Sănătatea copiilor

Asigurarea cu personal medical şi spitalizarea copiilor. Resursele din sistemul naţional de sănătate în ultimii ani se caracterizează printr-un număr constant de medici pediatri. La 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani în medie revin circa 7 medici pediatri şi 45 paturi pentru copii. Anual sunt internaţi în instituţiile spitaliceşti circa 132 mii copii sau fiecare al cincilea copil.

Tabelul 3. Asigurarea cu personal medical

Incidenţa nou-născuţilor. Principalele cauze de morbiditate a nou-născuţilor rămîn a fi afecţiunile din perioada perinatală, numărul copiilor cu aceste anomalii s-a majorat de la 10,1 mii în anul 2010 pînă la 12,8 mii copii în anul 2014 (vezi anexa, tabelul 6). Preponderente sunt tulburările legate de greutatea insuficientă la naştere, pneumonia congenitală, hipoxia intrauterină şi asfixia obstetricală.

Incidenţa copiilor în primul an de viaţă. Incidenţa copiilor în primul an de viaţă constituie 1689 cazuri la 1000 copii. Cel mai des copiii suferă de boli ale aparatului respirator (924 cazuri la 1000 copii), anemie (232 cazuri la 1000 copii), patologii perinatale (78 cazuri la 1000 copii) şi boli ale sistemului nervos (71 cazuri la 1000 copii).

Figura 7. Incidenţa copiilor în primul an de viaţă, cazuri la 1000 copii

Incidenţa generală a copiilor în vîrstă de 0-17 ani. Pe parcursul anului 2014 în structura incidenţei au predominat bolile aparatului respirator (374 cazuri la 1000 copii), bolile infecţioase şi parazitare (46 cazuri la 1000 copii), leziunile traumatice, otrăvirile şi alte consecinţe ale cauzelor externe (46 cazuri la 1000 copii), bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat (38 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos şi organelor de simţ (33 cazuri la 1000 copii), afecţiunile sîngelui şi organelor hematopoietice (24 cazuri la 1000 copii), aparatului digestiv (22 cazuri la 1000 copii), (vezi anexa, tabelul 8).

În fiecare zi, circa 39 copii au fost internaţi în instituţiile spitaliceşti cu boli infecţioase, comparativ cu 58 copii în anul precedent. În medie la 100 mii copii revin 95 cazuri de infecţii cu salmoneloze, 90 cazuri de scabie, 150 cazuri de pediculoză şi 16 cazuri dizenterie bacteriană. Totodată, comparativ cu anul 2013 numărul cazurilor de pediculoză şi infecţii cu salmoneloze este în creştere.

Figura 8. Prevalenţa prin unele boli infecţioase la copii în vîrstă de 0-17 ani, cazuri la 100 mii copii

În anul 2014 numărul cazurilor noi de tumori maligne s-a redus cu 7,4%, iar la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani revin în medie 10,9 cazuri noi. În structura morbidităţii prin tumori maligne în cazul copiilor prevalează ţesutul limfoid, hematopoietic şi înrudite – 42,7%, glanda tiroidă – 9,3%, oasele şi cartilajele articulare – 8,0%, tumorile maligne ale pielii – 6,7%, ţesut mesotelial şi ţesuturi moi – 6,7%, creier şi alte părţi ale sistemului nervos central – 5,3%.

Figura 9. Incidenţa copiilor prin tumori maligne, pe grupe de vîrstă şi sex

În cazul maladiilor transmise pe cale sexuală se atestă o tendinţă de majorare a incidenţei în cazul copiilor de pînă la 14 ani şi o scădere în cazul celor cu vîrsta 15-17 ani, cu toate că adolescenţii din acest grup au o incidenţă mult mai mare, respectiv sunt mult mai vulnerabili. Astfel, la 100 mii copii în vîrstă de pînă la 14 ani revin în medie 4,4 cazuri de sifilis, 2,5 cazuri de trichomoniază şi 1 caz de gonoree, iar la 100 mii copii în vîrstă 15-17 ani revin 61,3 cazuri de sifilis, 33,7 cazuri de gonoree, 124,0 cazuri de trichomoniază  şi 11,5 cazuri de infecţii ano-genitale prin virusul herpetic (vezi anexa, tabelul 10).

Incidenţa prin tulburări mentale şi de comportament la copii constituie 3,8 mii cazuri sau 28 la sută din numărul total al bolnavilor. La 100 mii copii revin 546 cazuri de tulburări mentale. Cel mai frecvent, copiii suferă de tulburări mentale şi de comportament cu caracter nepsihotic (437 cazuri la 100 mii copii), inclusiv psihoză şi demenţă în epilepsie (15 cazuri la 100 mii copii), retard mental (96 cazuri la 100 mii copii). După asistenţă consultativ-curativă s-au adresat în anul 2014 – 511 de copii (vezi anexa, tabelul 11).

Servicii medicale şi investigaţii. Pe parcursul anului 2014 fiecare al treilea copil în vîrstă de 0-17 ani sau 216,3 mii copii au fost supuşi examenelor profilactice, cu 3,4% mai puţin decît în anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi revin 9 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 3,9 suferă de tulburări de vorbire, 4,3- dereglări de ţinută 3,8 au întîrzieri în dezvoltarea fizică. Fiecare al doilea copil a fost supus controlului profilactic a cavităţii bucale (51,5%), în urma căruia s-a constatat că fiecare al treilea copil din aceştia necesită sanaţie, respectiv 69,1% din ei fiind sanaţi.

Copii cu dizabilităţi. Pe parcursul anului 2014 au fost recunoscuţi cu dizabilităţi primare 1,5 mii copii, 65% din copii fiind din mediul rural. Fiecare al treilea copil diagnosticat are vîrsta de 0-2 ani, iar fiecare al patrulea este cu vîrsta cuprinsă între 3-6 ani.

Figura 10. Structura dizabilităţii primare la copii pe grupe de vîrstă în anul 2014, %

Cauzele predominante ale dizabilităţii primare rămîn a fi malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale ( 24,0%), tulburările mentale şi de comportament (19,9%) şi bolile sistemului nervos (14,6%). În mediul rural ponderea copiilor cu grad sever de dizabilitate este mai mică comparativ cu cei din mediul urban (36,5% comparativ cu 44,8%).

Figura 11. Structura dizabilităţii primare la copii în vîrstă de 0-17 ani pe medii de reşedinţă în anul 2014, %

La finele anului 2014 sub supraveghere în instituţiile medico-sanitare s-au aflat 12,9 mii copii cu dizabilităţi, cu circa 16% mai puţin faţă de anul 2010, la 1000 copii revenind circa 19 copii cu dizabilităţi.

Figura 12. Dizabilitatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani

Infracţionalitatea juvenilă

Infracţiuni înregistrate. Deşi la nivel de ţară se atestă o tendinţă de creştere a ratei infracţionalităţii, în cazul infracţiunilor săvârşite de minori se înregistrează o scădere, la 100 mii minori (0-17 ani) revenind 169 infracţiuni faţă de 182 infracţiuni în anul 2010. Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a scăzut de la 4,1% în anul 2010 pînă la 2,8% în anul 2014.

Figura 13. Infracţiuni săvîrşite de către minori

Infracţiunile cel mai des comise de minori rămîn a fi furturile, cu o pondere de 76,3% din total infracţiuni, jafurile – 6,0%, cazurile de huliganism – 2,2%, infracţiunile legate de droguri – 1,6% şi escrocherii – 1,3%.

Numărul total al minorilor care au comis infracţiuni în anul 2014 a constituit 1761 minori sau cu 13,5% mai mult comparativ cu anul 2013. Preponderent infracţiunile au fost săvîrşite de băieţi (92,5% faţă de 7,5% în cazul fetelor). Două treimi din minorii culpabili de săvîrşirea infracţiunilor sînt persoane în vîrstă de 16-17 ani. Minorii în vîrstă de 14-15 ani sînt implicaţi mai mult în comiterea furturilor, iar cei în vîrstă de 16-17 ani pe lîngă furturi săvîrşesc şi mai multe jafuri şi tîlhării. Pe parcursul anului 2014 au fost reţinuţi 5 minori pentru comiterea omorurilor şi 22 pentru violuri, 24 minori au comis infracţiuni legate de droguri şi 69 răpiri de transport.

Minori condamnaţi. În anul 2014 numărul minorilor condamnaţi a constituit 264 minori sau fiecare al şaselea minor care a comis infracţiuni. În medie la 100 mii minori revin 38 minori condamnaţi comparativ cu 55 minori în anul 2010.

Figura 14. Numărul minorilor condamnaţi

Fiecare al doilea minor este condamnat pentru furt – 135 minori (51,1%), fiecare al zecelea pentru jaf şi tîlhării – 31 minori (11,7%), pentru huliganism – 22 minori (8,3%) şi cîte 5 minori (1,9%) pentru infracţiuni legate de droguri şi omoruri. În sistemul de sancţiuni al minorilor infractori este preponderentă condamnarea condiţionată (54,2%), iar fiecare al şaselea a primit pedeapsa cu închisoare (17,8%).

Minori în detenţie. Numărul minorilor deţinuţi în instituţiile penitenciare în anul 2014 a constituit 59 de minori, inclusiv 32 minori în penitenciarele de tip închis. Cei mai mulţi minori care îşi ispăşesc pedeapsa în izolatoare şi instituţii penitenciare au fost condamnaţi pentru omor –17 persoane (28,8%), viol – 11 persoane (18,6%) şi comiterea furturilor şi jafurilor – 29 persoane (49,1%).

Caracteristica generală a gospodăriilor cu copii

Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, din total gospodării 31,3% au în întreţinere cel puţin un copil sub 18 ani, din care 55,9% au un singur copil, 34,3% - doi copii, iar 9,8% - trei şi mai mulţi copii. În medie la o gospodărie cu copii revin 1,6 copii. Gospodăriile cu mulţi copii sînt caracteristice mai mult pentru mediul rural, unde sunt concentrate 74,8% din totalul gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii.

În funcţie de tipul gospodăriei, acestea sunt formate preponderent din cupluri familiale (47%) şi mai multe nuclee familiale (46,6%). Gospodăriile monoparentale reprezintă 6,4% din totalul gospodăriilor cu copii. În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 3 puncte procentuale mai mare comparativ cu rural (respectiv 8,1% faţă de 5,1%), situaţie analogică şi pentru cuplurile familiale. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii”.

Sursele de venit a gospodăriilor cu copii.Veniturile gospodăriilor casnice cu copii sînt substanţial mai mici decât veniturile gospodăriilor fără copii. În medie, în anul 2014 veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii au constituit 1523,2 lei lunar pe o persoană, fiind în creştere cu 38,6% faţă de anul 2010. Pe măsura creşterii numărului de copii în gospodărie descreşte şi valoarea medie a veniturilor, de la 1765,1 lei lunar în cazul gospodăriilor cu 1 copil pînă la 1063,4 lei în cazul celor cu 3 şi mai mulţi copii (vezi anexa, tabelul 25).

Principala sursă de formare a veniturilor constituie activitatea salariată (45,2%), fiind urmată de veniturile din activitatea individuală agricolă (9,8%), prestaţii sociale (8,8%) şi activitatea individuală non-agricolă (8,2%). Transferurile din afara ţării contribuie la formarea veniturilor în proporţie de 23,5%, fiind cu 5,9 puncte procentuale mai mult decît media pe ţară.

Tabelul 4. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii, 2010-2014 (în preţurile anului 2010)

Consumul produselor alimentare în gospodăriile cu copii. Paternul de consum al gospodăriilor cu copii în anul 2014 se caracterizează prin consumul de pîine şi produse de panificaţie în cuantum de 8,3 kg/persoană, carne şi preparate din carne – 3,1 kg/persoană, lapte şi produse lactate – 14,7 litri/persoană, cartofi şi legume – 10,4 kg/persoană, fructe şi pomuşoare – 3,4 kg/persoană.

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, cum ar fi carnea (3,3 kg/persoană faţă de 3,0 în rural), laptele (16,4 litri/persoană faţă de 13,5 în rural) şi ouăle (13,7 bucăţi/persoană faţă de 11,5 în rural). În rural însă, se remarcă un consum mai mare de produse de panificaţie (9,1 kg/persoană faţă de 7,2 în urban), cartofi şi legume (10,6 kg/persoană faţă de 10,3 în urban), care de fapt şi determină un surplus caloric faţă de mediul urban (vezi anexa, tabelul 29).

Condiţiile de trai ale gospodăriilor cu copii. Nivelul de dotare al locuinţelor cu utilităţi publice implicit are influenţe asupra stării de sănătate a copilului. În general, accesul gospodăriilor la elementele de confort a crescut în ultimii ani, în special s-a ameliorat accesul la surse sigure de apă. Astfel, în anul 2014 circa 76 la sută din gospodăriile cu copii dispun de apeduct, circa 67 la sută sunt conectate la sistem de canalizare, iar aproximativ 57 la sută dispun de baie sau duş. Dat fiind că marea majoritate a locuinţelor din mediul urban reprezintă apartamente la bloc, care în mod tradiţional sînt conectate la principalele utilităţi, marea majoritate a gospodăriilor dispun de sistem de alimentare cu apă, inclusiv apă caldă, gaze din reţea, grup sanitar, baie, etc. În schimb, în mediul rural pe parcursul ultimilor 5 ani a crescut semnificativ accesul gospodăriilor cu copii la apeduct în interiorul locuinţei de 1,6 ori, sistem propriu de canalizare – de 1,6 ori, baie sau duş – de 1,7 ori.

Figura 15. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi în anul 2014, %

Conform opiniei gospodăriilor cu copii circa 71 la sută din acestea consideră că în anul 2014 nu au intervenit careva schimbări majore în nivelul de bunăstare al acestora comparativ cu anul precedent; 9,6% au menţionat că trăiesc mai bine, iar 19,7% consideră că situaţia s-a înrăutăţit (vezi anexa, tabelul 30). Pentru necesităţile minime ale gospodăriei, conform aprecierilor respondenţilor ar fi suficientă suma de 1279 lei lunar pe o persoană. Totodată, pentru un trai decent a fost menţionat necesarul de 2643 lei în medie pe o persoană.

• Anexe
• Versiune format PDF

Note:

¹ The State of the World’s children 2014 in numbers, http://www.unicef.org/sowc2014/numbers/documents/english/SOWC2014_In%20Numbers_28%20Jan.pdf
² Fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender.

Persoană de contact:
Ala Negruţa
şef al direcţiei statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai
tel. 0 22 40 30 78