Necesitatea în evidenţa populaţiei exista din cele mai vechi timpuri. Fără evidenţa populaţiei nu poate exista nici un stat. La început această necesitate a fost dictată de necesitatea de a avea informaţii despre numărul populaţiei, capabilă de a plăti impozite şi a face serviciul militar. Pe măsura dezvoltării umanităţii necesitatea de cunoaştere a ei creşte. Cu cît ţara este mai avansată din punct de vedere social şi economic, cu atît mai mari sînt cerinţele faţă de plenitudinea şi diversitatea informaţiei despre populaţie.
Evidenţele populaţiei au bogata lor istorie. A număra oamenii au început foarte demult. În China asemenea numărare s-au efectuat cu peste 4000 de ani în urmă. În Roma Antică evidenţa populaţiei a început să se efectuieze din secolul VI înainte de Hristos. Evidenţa populaţiei avea loc şi în Egiptul Antic, Grecia, Rusia antică. Dar în acele vremuri evidenţa era primitivă şi cuprindea numai o parte din populaţie.
Pe măsura consolidării statelor naţionale şi odată cu începutul dezvoltării relaţiilor de piaţă apare necesitatea de a obţine cît mai amplă şi diversă informaţie despre populaţie. Printre primele state care au pus începutul recensămintelor generale a populaţiei cu regularitate au fost Statele Unite ale Americii (începînd cu anul 1790), Marea Britanie şi Franţa (din a.1801) şi alte state europene. Ele de fapt încă nu erau recensăminte cu concepţie modernă. La aceste recensăminte se înregistra numai numărul total de bărbaţi şi femei, iar numărarea populaţiei se tărăgăna în timp. Scopul acestor înregistrări erau măsurile fiscale şi aprecierea numărului de bărbaţi maturi şi al gospodăriilor casnice.
Primul recensămînt, în care au fost utilizate principiile ştiinţifice de evidenţă a populaţiei a fost efectuat în Belgia în anul 1846 sub conducera cunoscutului statistician A. Ketle. De atunci a început creşterea rapidă a ponderii populaţiei lumii, cuprinsă de recensăminte.
Spre mijlocul secolului XIX apar ideile despre bazele ştiinţifice ale recensămintelor populaţiei, se întreprind eforturi de elaborare a regulilor internaţionale unice cu privire la efectuarea lor. Aceasta a contribuit la crearea în multe ţări a organelor speciale de statistică, la dezvoltarea ştiinţei în domeniul statisticii şi la organizarea congreselor internaţionale a statisticienilor. În acelaşi timp se elaborează principiile de bază de organizare a recensămintelor populaţiei. În multe ţări recensămintele se petrec o dată la 5 sau 10 ani. Din anul 1870 pînă în anul 1879 în lume au avut loc 48 de recensăminte ale populaţiei, în anii 80 - deja 54, în anii 90 - 57, iar în primul deceniu al secolului XX - 74 de recensăminte. Periodicitatea organizării recensămintelor a fost întreruptă doar de primul şi al doilea război mondial.
În ultimul timp s-a perfecţionat esenţial metodologia şi modul de organizare şi efectuare a recensămintelor. Utilizarea computatoarelor , a utilajului optic şi a altui echipament informaţional-tehnologic permite de a asigura la un nivel mai înalt colectarea, introducerea şi prelucrarea datelor, precum şi diseminarea totalurilor recensămîntului.
Datorită acestor avantaje, recensămintele populaţiei au devenit mai temeinice şi mai puţin costisitoare iar calitatea rezultatelor s-a îmbunătăţit.
Istoria organizării recensămintelor pe teritoriul Moldovei este legată de organizarea primului recensămînt al populaţiei din Rusia în anul 1897, precum şi de recensămîntul petrecut în România în anul 1930. În anul 1939 a fost efectuat recensămîntul ordinar al populaţiei, dar materialul obţinut n-a fost prelucrat din cauza începerii celui de-al doilea război mondial. În perioada postbelică pe teritoriul Moldovei au fost organizate 4 recensăminte ale populaţiei: în anii 1959, 1970, 1979 şi 1989.
