Situaţia demografică în Republica Moldova în anul 2012¹

În anul 2012 evoluţia proceselor demografice se caracterizează printr-o uşoară creştere faţă de anul 2011 atât a natalităţii, cât şi a mortalităţii generale, la fel şi a valorii indicatorului de scădere naturală a populaţiei. Creşte nesemnificativ rata totală a fertilităţii, înregistrând valoarea de 1,28 copii născuţi de o femeie pe parcursul vieţii sale fertile.

Tabelul 1. Evoluţia principalilor  indicatori demografici în anii 2010 – 2012

Numărul populaţiei stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2013 a constituit 3559,5 mii persoane, din care 1492,2 mii (41,9%) – populaţia urbană şi 2067,3 mii (58,1%) – cea rurală. Repartizarea populaţiei după sexe se prezintă astfel: 51,9% – femei şi 48,1% – bărbaţi. Procentajul se menţine acelaşi ca şi în anul precedent.

Structura pe vârste a populaţiei poartă amprenta caracteristică unui proces de îmbătrânire demografică, datorat în principal scăderii natalităţii din ultimii ani, care a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere. Comparativ cu 1 ianuarie 2000, se remarcă reducerea ponderii copiilor (de 0-14 ani) de la 23,8% la 16,1% (-293,0 mii persoane), şi creşterea ponderii celei vârstnice (de 65 ani şi peste), de la 9,4% la 9,9% (+12,5 mii persoane).

Natalitateа şi fertilitatea.  Pe parcursul anilor 2010-2012, numărul născuţilor a avut o evoluţie atât pozitivă cât şi negativă.

Numărul născuţilor-vii în anul 2012 a fost de 39435, majorându-se cu 1292 (0,6%) faţă de anul 2011, rata natalităţii constituind 11,1 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (11,9‰)  se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (10,0‰).

Anual se nasc mai mulţi băieţi decât fete. În 2012, din numărul copiilor născuţi-vii 51,7% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete.

 Majoritatea copiilor (99,2%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală.

 În funcţie de greutate la naştere, 94,8% din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,9%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămâni.

Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vârstă a mamei, evocă concentrarea acestora până la vârsta de 30 ani. Totodată trebuie de menţionat, că în 2012 s-a păstrat tendinţa de scădere a ponderii naşterilor la femeile în vârstă de până la 20 ani – 8,0% din numărul total al născuţilor-vii, faţă de 8,8% în 2011 (9,9% - în 2009 şi 16,9 % - în 2000). Vârsta medie a mamei la prima naştere a fost de 23,7 ani. Mamele din mediul rural nasc la o vârstă mai mică decât mamele din mediul urban, respectiv la 22,8 şi 25,1 ani.

În anul de referinţă s-a înregistrat o descreştere a ponderii născuţilor-vii de rangul I, constituind 50,1%, pe când ponderea născuţilor-vii de rangul II şi III a crescut. Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural.

Din punct de vedere al stării civile, în anul 2012 numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei a fost de 8847 (22,4% din numărul total al născuţilor-vii ), cu 4,4% mai puţin decât în 2011.

Din totalul născuţilor-vii, 29,0 mii (73,5%) revin  mamelor care sînt la prima căsătorie şi fiecare al doilea a fost născut în primii doi ani de căsătorie.

Rata natalităţii prezintă diferenţieri în profil teritorial. Cele mai mici rate ale natalităţii s-au înregistrat în raioanele: Ocniţa şi Basarabeasca (a cîte 9,2‰), Soroca şi Cimişlia (respectiv a cîte 9,4‰)şi Donduşeni (9,5‰), iar cele mai înalte rate s-au înregistrat în: Străşeni (13,8‰), Cantemir şi Ungheni (a cîte 13,1‰), Criuleni şi Ialoveni (cu 13,0‰), UTA Găgăuzia (12,8‰),  Sîngerei ( 12,7‰) şi Făleşti (12,6‰).

Mortalitatea. În anul 2012 au decedat 39560 persoane, cu 311persoane (0,8%) mai mult comparativ cu anul precedent. Rata mortalităţii generale a constituit 11,1 decedaţi la 1000 locuitori. Se menţine decalajul între ratele mortalităţii generale pe medii: în mediul urban au fost înregistraţi 8,6 decedaţi la 1000 locuitori, în cel rural – 12,9. Diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii generale pe medii este rezultatul unui proces mai accentuat de îmbătrânire demografică a populaţiei din mediul rural. Cele mai scăzute rate ale mortalităţii au fost înregistrate în mun.Chişinău (7,7‰), mun. Bălţi (9,1‰) şi în raioanele: Cahul (10,0‰), Ialoveni (10,2‰) UTA Găgăuzia (10,4‰) şi Anenii Noi (10,6‰), iar cele mai înalte rate – în raioanele: Donduşeni (17,4‰),  Briceni şi Şoldăneşti (respectiv câte 14,7‰), Floreşti (14,6‰), Rîşcani şi Edineţ (a cîte 14,4‰) şi Glodeni (14,3‰).

Structura mortalităţii pe cauze de deces relevă, că cele mai multe decese (57,7%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,7%), bolile aparatului digestiv (9,3%), accidentele, intoxicaţiile şi traumatismele (7,8%), bolile aparatului respirator (4,4%).

Numărul copiilor decedaţi în vârstă sub un an în 2012, a fost de 387, rata mortalităţii infantile constituind 9,8 decedaţi în vârstă sub un  an la 1000 născuţi-vii.

Cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în raionul Drochia (4,6‰), în mun. Chişinău şi în raioanele Briceni, Călăraşi, Făleşti, Rîşcani şi Rezina (respectiv a cîte 6,9‰), iar cele mai înalte - în raioanele: Basarabeasca (22,6‰), Şoldăneşti (19,3‰), Hînceşti (17,0‰), Donduşeni (16,5‰) şi Nisporeni (16,3‰).

 Principalele clase ale cauzelor de deces ale copiilor au rămas stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 38,0% din totalul copiilor decedaţi în vârstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale – 36,4%, bolile aparatului respirator – 9,6%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele – 7,2%.

Speranţa de viaţă la naştere în 2012 a crescut comparativ cu 2006 aproximativ cu trei ani. În comparaţie cu anii 2010 şi 2011, în anul 2012 a crescut speranţa de viaţă a bărbaţilor ce locuiesc în mediul rural. Femeile trăiesc mai mult decât  bărbaţii în medie cu 7,8 ani. Acest decalaj se datorează nivelului mai înalt al mortalităţii premature a bărbaţilor. Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii, durata medie a vieţii locuitorilor din mediul urban a fost mai mare decât a celor din mediul rural, respectiv cu 3,6 ani la bărbaţi şi cu 3,8 ani la femei.

Tabelul 2. Speranţa de viaţă la naştere în anii 2006-2012

Nupţialitatea şi divorţialitatea. Evoluţia proceselor demografice mai depinde în mare măsură şi de numărul căsătoriilor şi divorţurilor.

În 2012 s-au încheiat 24,3 mii căsătorii, cu 6,3 la sută mai puţin comparativ cu anul precedent, rata nupţialităţii constituind 6,8 căsătorii la 1000 locuitori. Din totalul căsătoriilor înregistrate cele mai multe s-au încheiat în luna septembrie (16,3%), iar cele mai puţine – în luna martie (3,4%).

Cei mai mulţi bărbaţi care s-au căsătorit în 2012, aparţin grupei de vârstă 25-29 ani (37,4), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (45,3%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbaţi şi 23 ani pentru femei.
Căsătoriile pe medii după vârsta soţiilor se reprezintă astfel: 17,1% din numărul căsătoriilor înregistrate la sate au fost încheiate de femei în vârstă sub 20 ani, faţă de 6,0%, în mediul urban.

Din totalul căsătoriilor înregistrate în 2012, cele încheiate de persoane celibatare au reprezentat 82,7% pentru bărbaţi şi 84,7% pentru femei. Proporţia persoanelor divorţate, care s-au recăsătorit, a fost de 16,4% la bărbaţi şi 13,7% la femei, iar proporţia persoanelor văduve care s-au recăsătorit a constituit respectiv 0,9 % şi 1,6%.

Numărul divorţurilor pronunţate prin hotărârea judecătorească a fost în 2012 de 10,6 mii, cu 4,3% mai puţin faţă de anul 2011 revenind în medie 3,0 divorţuri la 1000 locuitori.

În anul 2012 din totalul divorţurilor, 30,7% au intervenit după o perioadă de căsnicie mai mică de 5 ani, urmate de căsătoriile desfăcute după o perioada cuprinsă între: 5-9 ani (24,7%), 10-14 ani (12,5%), 15-19 ani(11,5%), 20 ani şi peste (20,6%). Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ a fost de 11 ani.

Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 8,6% din totalul divorţurilor, iar numărul copiilor minori afectaţi de desfacerea acestor căsătorii a fost de 910.

Migraţiunea populaţiei. Conform datelor Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, pe parcursul anului trecut din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate 3062 persoane. Cele mai active legături migraţionale se menţin cu Ucraina şi Rusia (corespunzător 1360 şi 772 emigranţi). Numărul cetăţenilor Republicii Moldova, ce şi-au ales noul domiciliu S.U.A. a constituit 245 persoane, Germania – 218, Israel – 198. Majoritatea emigranţilor, atât femei, cât şi bărbaţi, fac parte din grupele de vârstă 20-29 de ani şi 30-39 de ani. În mare parte emigranţii, indiferent de sex, au un nivel de educaţie mediu, liceal. Emigranţii cu studii superioare constituie mai puţin de 18,5% din total. 

O parte a emigraţiei din ţară este compensată de repatrierea persoanelor originare din Republica Moldova şi imigraţie. Potrivit informaţiei primite de la Ministerul Afacerilor Interne, în anul 2012 în ţară s-au repatriat 378 persoane. Distribuţia repatriaţilor după naţionalităţi este următoarea: moldoveni – 50,0%, ucraineni – 22,5%, ruşi – 15,3%, găgăuzi – 4,5%, bulgari – 3,4%, români – 1,1%. Majoritatea repatriaţilor au sosit din Rusia şi Ucraina, respectiv 60,8% şi 29,9%.

Pe parcursul anului 2012 în Republica Moldova au sosit 3093 imigranţi, dintre care 13 persoane au obţinut permis de reşedinţă permanentă, iar 3080 persoane – permis cu termen fixat. După scopul sosirii aceştia se caracterizează astfel: la studii – 19,8%, la muncă – 30,9%, imigraţia de familie – 34,1% şi alte cauze 15,2%.

Migraţia internă. Pe parcursul anului 2012, şi-au schimbat locul de trai în interiorul ţării 36,7 mii persoane. Intensitatea migraţiei interne poate fi măsurată  după numărul de sosiri şi plecări la 1000 de locuitori.

Indicele de mobilitate al populaţiei, în anul 2012, a  înregistrat o valoare de 10,3 persoane la 1000 de locuitori. Intensitatea de plecări este mai mare în 17 raioane faţă de media pe ţară. Cel mai mare număr relativ de plecări s-a constatat în raionul Dubăsari (19 plecaţi la 1000 de locuitori), în raioanele Teleneşti, Călăraşi, Cantemir, Leova, Şoldăneşti, Rezina, Floreşti, şi Făleşti (12-14 plecaţi la 1000 locuitori), şi un număr mai mic de plecări au fost în mun.Bălţi, raioanele Taraclia şi UTA Găgăuzia (mai puţin de 7 plecaţi la 1000 locuitori).

Intensitatea de sosiri a fost mai mare în raionul Dubăsari (22 sosiţi), în mun. Chişinau (16) şi în raionul Călăraşi (13 sosiţi la 1000 locuitori). In termeni absoluţi, cele mai multe sosiri  au fost înregistrate în mun.Chişinău (aproape 13 mii persoane), mun.Bălţi (1,3 mii persoane), în raioanele Orhei, Cahul (cîte 1,1 mii persoane) şi raionul Călăraşi (1,0 mii). Soldul pozitiv al migraţiei interne este întâlnit numai în municipiile Chişinău şi Bălţi şi încă în 2 raioane: Dubăsari, Ialoveni. În raionul Străşeni se menţine aceleaşi intensitate.

In mare parte,  migranţii interni (mai mult de 90%) sunt persoanele în vârstă apta de muncă, cu o predominanţă a grupei de vârstă 20-34 ani. Fluxul de sosiri / plecări, privit prin prisma de gen, a constituit 57,5% femei şi respectiv 42,5% bărbaţi. Aproximativ 2/3 din numărul total al populaţiei care şi-au schimbat locul de trai în  anul 2012 sunt de la sate, indicatorul mobilităţii constituind în mediul rural - 10,6 plecări la 1000 locuitori, şi 9,9 în mediul urban.

• Anexă

Note:
¹ Informaţia este prezentată fără datele raioanelor din partea stângă a Nistrului şi mun. Bender, inclusiv cazuri aparte de înregistrare a actelor de stare civilă a persoanelor de pe acest teritoriu.

Persoana de contact:
Galuşca Ecaterina
şef al secţiei statistica demografică
Tel. 0 22 40 31 08