SITUAŢIA COPIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN ANUL 2017

Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia copiilor în anul 2017.

SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ

Numărul copiilor este în descreștere continuă

La 1 ianuarie 2018, numărul copiilor în Republica Moldova¹ a constituit 676,0 mii copii sau fiecare a cincea persoană este în vârstă de pînă la 18 ani.

Figura 1. Numărul copiilor în Republica Moldova la 1 ianuarie, 2014-2018

În anul 2017 s-au înregistrat 34,1 mii născuţii-vii, fiind în descreştere cu 8,9% faţă de anul precedent.

Rata natalităţii a constituit 9,6 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (10,7‰) se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (8,2‰).

Cei mai mulți născuți sunt băieți

Din numărul copiilor născuţi-vii, 51,5% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 106 băieţi la 100 fete. În funcţie de greutatea la naştere, 94,7 % din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,9%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămâni.

Femeile din mediul rural nasc la o vârstă mai mică comparativ cu cele din urban

Vârsta medie a mamei la prima naştere este de 24,8 ani. De regulă, femeile din mediul rural nasc la o vârstă mai mică, comparativ cu cele din mediul urban, respectiv la 23,7 şi 26,5 ani. Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vârstă a mamei, evocă concentrarea acestora până la vârsta de 30 ani (66,1% din total naşteri).

Nivelul natalităţii extraconjugale rămâne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 21,5 la sută.

EDUCAȚIA COPIILOR

Rata de cuprindere în învățământul preșcolar este în creștere

Către sfârșitul anului 2017, în țară au funcționat 1458 instituții de educație timpurie, inclusiv 833 cu statut de creșă-grădiniță, 529 – grădinițe, 73 – complexe educaționale, 21 – centre comunitare și 2 creșe. Numărul copiilor înscriși în instituțiile de educație timpurie a constituit 149,2 mii, prezentând o ușoară scădere cu circa o mie copii comparativ cu anul precedent.

Rata de cuprindere în anul 2017 a atins nivelul de 86,7%, în special s-a majorat în mediul urban (cu 2 puncte procentuale).

Figura 3. Rata de cuprindere în învăţământul preşcolar, 2013-2017

În distribuția pe vârste a copiilor înscriși în educația timpurie, se atestă preponderența copiilor cu vârsta de 5 ani (22,8%). Copiii în vârstă de 4 ani au constituit 22,6%, de 3 și 6 ani - câte 21%. Ponderea copiilor cu vârsta de până la 2 ani (cuprinși cu educație antepreşcolară) reprezintă 11,2%, iar a copiilor în vârstă de 7 ani și peste – 1,2%.

Cea mai înaltă pondere a copiilor în vârstă de 3 ani și peste din total copii cuprinși cu educație timpurie s-a înregistrat în municipiul Chișinău – 91,1%, iar cea mai mică în UTA Găgăuzia – 85,9%.

La 100 locuri în instituțiile de educație timpurie din țară reveneau 86 copii, la fel ca și în ultimii 4 ani. La 100 locuri în instituțiile din mediul urban revin 100 copii, iar în mediul rural – 76 copii. Cele mai înalte valori ale acestui indicator s-au înregistrat în mun. Bălți – 113 copii, Ialoveni – 109 copii, mun. Chișinău – 104 copii și UTA Găgăuzia – 101 copii, iar cel mai puțin solicitate au fost grădinițele din raionul Leova, capacitatea lor fiind utilizată doar pe jumătate (51 copii la 100 locuri).

Cei mai mulți dintre copiii cu necesități speciale sunt cu dereglări de vorbire

Pentru copiii cu necesități speciale în țară funcționează 10 instituții specializate cu 69 grupe. Totodată, în cadrul a 5 instituții cu destinație generală funcționează 11 grupe cu destinație specială. Numărul copiilor cu necesități speciale din aceste instituții a fost de 1196 persoane, cu circa 13,0% mai puțin față de anul 2016. Majoritatea acestor copii fac parte din grupul de vârstă 3 ani și peste și sunt cuprinși cu educație preșcolară în proporție de 96,2%. Mai mult de jumătate din acești copii (55,5%) sunt cu dereglări de vorbire, 19,1% - cu dereglări de vedere și 9,6% - cu dereglări de intelect.

Tot mai multe grădinițe sunt adaptate la necesitățile copiilor cu dizabilități. Numărul copiilor cu dizabilități, care au frecventat în anul 2017 instituțiile de educație timpurie a constituit 164 persoane.

Numărul elevilor din instituțiile de învăţământ primar și secundar general s-a majorat

În anul de studii 2017/18 învățământul primar și secundar general s-a desfășurat în 1243 instituții, în care au fost cuprinși 335,6 mii elevi, sau cu 1,9 mii mai mult comparativ cu anul de studii precedent, reprezentând 73,7% din populația din grupul de vârstă 7-18 ani. Din punctul de vedere al distribuției pe sexe și pe medii de reședință, 50,8% din elevi au fost băieți, iar 49,4% au studiat în mediul urban.

În medie pe ţară, la 10 mii locuitori revin 945 elevi faţă de 939 elevi în anul de studii 2016/17. Ponderea copiilor înscriși în clasa I care au fost încadrați în programe de educație preșcolară a constituit 97,6%.

Ponderea elevilor cu cerințe educaționale speciale și cu dizabilități încadrați în instituții de învăţământ cu destinație generală este constantă

Numărul elevilor înscriși în instituțiile de învăţământ special, în anul de studii 2017/18 a constituit 749 persoane sau cu circa 13,0% mai puțin comparativ cu anul de studii precedent. Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituții (14 unități) sunt cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală – 59,1%.

Tabelul 1. Elevi cu cerințe educaționale speciale și cu dizabilități după tipul instituției, 2013/14-2017/18

În același timp, în instituțiile de învăţământ primar și secundar general cu destinație generală au fost cuprinși 8415 copii cu necesități speciale și 1425 – cu dizabilități. Ponderea copiilor care frecventează instituțiile de învăţământ cu destinație generală s-a majorat pe parcursul ultimilor 5 ani cu circa 22 p.p. și a constituit 92,9% în anul 2017.

PROTECȚIA SOCIALĂ A COPILULUI

Numărul beneficiarilor de indemnizații pentru copii este în creștere

Pe parcursul anului 2017, 78 mii persoane au beneficiat de indemnizații la naștere și pentru creșterea copilului. Mărimea medie a indemnizaţiei unice la naşterea primului copil este aceeaşi indiferent de statutul de persoană asigurată sau neasigurată. Aceasta a constituit 5300 lei, ceea ce este de 1,7 ori mai mult față de anul 2016 și de 2 ori mai mare comparativ cu anul 2013. Mărimea medie a indemnizației unice la nașterea fiecărui următor copil, în anul 2017, este egală cu indemnizația unică la nașterea primului copil.

În cazul indemnizaţiei pentru îngrijirea lunară a copiilor, statutul de persoană asigurată sau neasigurată determină diferenţe ale mărimii indemnizaţiei: aceasta constituie 1348,1 lei pentru persoanele asigurate, faţă de 540,0 lei pentru persoanele neasigurate.

Numărul persoanelor care au beneficiat de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani este în creştere în ultimii ani. În anul 2017, 45,3 mii persoane au beneficiat de această indemnizaţie, din care peste 40,6 mii persoane sunt mame, 4,3 mii persoane sunt tați și 0,4 mii alte persoane.

Figura 4. Mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru copii, 2013-2017

Indemnizațiile persoanelor asigurate acoperă în măsură mai mare minimul de existență pentru copii

În ultimii 5 ani mărimea minimului de existenţă pentru copii a crescut cu 15,3%. Astfel, valoarea minimului de existenţă în anul 2017 a constituit în total pentru copii - 1768,6 lei, inclusiv 699,5 lei pentru copiii de până la 1 an, 1518,3 lei pentru copii în vârstă de 1-6 ani şi 2002,5 lei pentru cei cu vârsta 7-17 ani.

Figura 5. Minimul de existenţă pentru copii, 2013-2017

Creşterea mărimii medii a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului a determinat un grad mai înalt de acoperire a minimului de existenţă pentru copii în vârstă de până la 1,5/2 ani - 77 la sută (persoane neasigurate). Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vârstă de pînă la 3 ani, pentru persoanele asigurate depăşeşte minimul de existenţă stabilit pentru copiii în vârstă de până la 1 an cu circa 93%. Indemnizaţia însă, acoperă minimul de existenţă pentru copii în vârstă de 1-6 ani în proporţie de 89% pentru persoanele asigurate şi 36% pentru cele neasigurate.

Tabelul 2. Raportul dintre indemnizaţia lunară şi minimul de existenţă pentru copii, 2013-2017, %

Cei mai mulți copii care beneficiază de alocații sociale sunt copiii cu dizabilități severe

Una din categoriile de beneficiari de alocaţii sociale de stat sunt copiiicu dizabilităţi. În anul 2017, 11,7 mii copii au beneficiat de alocaţii sociale de stat, 43,1% fiind copii cu dizabilităţi severe. Mărimea medie a alocaţiei pentru copiii cu dizabilităţi a constituit 562,5 lei, majorîndu-se de 1,8 ori comparativ cu anul 2013. Beneficiari de alocaţii pentru pierderea întreţinătorului au fost circa 5,0 mii copii, mărimea alocaţiei constituind 436,7 lei, fiind astfel, de 3 ori mai mare comparativ cu anul 2013.

Tabelul 3. Alocaţii sociale pentru copii, 2013-2017

SĂNĂTATEA COPIILOR

Numărul copiilor internați în instituțiile medicale este în creștere

În anul 2017, numărul medicilor pediatri în sistemul naţional de sănătate a constituit 469 medici, cu 5,6% mai puțin comparativ cu anul precedent. La 10 mii copii în vârstă de 0-17 ani în medie revin circa 7 medici pediatri şi 41 paturi pentru copii. În instituţiile spitaliceşti au fost internaţi 123,9 mii copii sau fiecare al cincilea copil. De menţionat că, numărul copiilor internaţi s-a majorat cu 1,3% față de anul 2016.

Tabelul 4. Asigurarea cu personal medical, 2013-2017

Afecțiunile din perioada perinatală sunt principala cauză a morbidității nou-născuților

Afecţiunile din perioada perinatală sunt în topul cauzelor morbidităţii copiilor nou-născuţi. Numărul copiilor cu aceste anomalii s-a micşorat de la 11,8 mii în anul 2013 până la 10,8 mii copii în anul 2017 (vezi anexa, tabelul 5). Preponderent acestea includ tulburările legate de greutatea insuficientă la naştere, pneumonia congenitală, suferința respiratorie a nou-născutului și hipoxia intrauterină şi asfixia obstreticală.

Figura 6. Incidenţa copiilor în primul an de viaţă la 1000 copii, 2013-2017

Copiii în primul an de viață suferă cel mai des de boli ale aparatului respirator, anemie și afecțiuni perinatale

Incidenţa copiilor în primul an de viaţă constituie 1561,3 cazuri la 1000 copii. Cel mai des copiii se îmbolnăvesc de boli ale aparatului respirator (960 cazuri la 1000 copii), anemie (178 cazuri la 1000 copii), afecţiuni din perioada perinatală (68 cazuri la 1000 copii), boli infecţioase şi parazitare (60 cazuri la 1000 copii) şi boli ale sistemului nervos (41 cazuri la 1000 copii).

Copiii de 0-17 ani suferă cel mai des de boli ale aparatului respirator, diverse leziuni traumatice şi boli infecţioase

Pe parcursul anului 2017, în structura incidenţei copiilor în vârstă de 0-17 ani au predominat bolile aparatului respirator (524 cazuri la 1000 copii), leziunile traumatice, otrăvirile şi alte consecinţe ale cauzelor externe (48 cazuri la 1000 copii), bolile infecţioase şi parazitare (46 cazuri la 1000 copii), bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat (34 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos şi organelor de simţ (32 cazuri la 1000 copii), afecţiunile sîngelui şi organelor hematopoietice (22 cazuri la 1000 copii), aparatului digestiv (19 cazuri la 1000 copii), (vezi anexa, tabelul 7).

Bolile infecţioase şi parazitare întîlnite cel mai des la copii sunt infecţiile acute ale căilor respiratorii (211,0 mii cazuri), pneumonii, bronhopneumonii acute (44,6 mii cazuri), varicela (6,8 mii cazuri), infecţiile intestinale acute provocate de agenţi nedeterminaţi (5,5 mii cazuri) şi enterite, colite, gastroenterite provocate de agenţi determinaţi (3,3 mii cazuri). Totodată, în medie la 100 mii copii revin 116 cazuri de pediculoză, 79 cazuri de scabie, 60 cazuri de infecţii cu salmoneloze şi 49 cazuri de dizenterie bacteriană (de 5 ori mai mult față de anul precedent).

Figura 7. Prevalenţa prin unele boli infecţioase la copii în vârstă de 0-17 ani, cazuri la 100 mii copii, 2013-2017

Cele mai multe cazuri de tumori la copii se atestă la nivelul țesutului limfoid, creierului și alte părți ale sistemului nervos

În anul 2017, numărul cazurilor noi de tumori maligne s-a micșorat, la 100 mii copii în vârstă de 0-17 ani revenind în medie 12,3 cazuri noi, comparativ cu 13,5 cazuri în anul 2016. În structura incidenţei prin tumori maligne în cazul copiilor prevalează ţesutul limfoid, hematopoietic şi înrudite ale acestuia – 45,8%, creier şi alte părţi ale sistemului nervos central – 14,5%, țesutul mesotelial și ale țesuturilor moi- 7,2%, iar glanda tiroidă și oasele și cartilajele articulare câte – 4,8%.

Figura 8. Incidenţa copiilor de 0-17 ani prin tumori maligne, 2013-2017

Numărul cazurilor noi de tumori maligne este mai mare în cazul fetelor și copiilor cu vîrsta de 5-14 ani

Incidența prin tumori maligne este mai mare la fete (12,5 cazuri la 100 mii fete comparativ cu 12,1 cazuri la 100 mii băieți) și la copiii cu vîrsta de 5-14 ani.

Figura 9. Structura incidenţei copiilor prin tumori maligne, pe grupe de vârstă şi sex, în anul 2013 și 2017

Numărul cazurilor noi de tuberculoză este mai mare pentru fete și copiii din mediul rural

În anul 2017, la 100 mii copii de 0-17 ani revin 20,7 copii cărora li s-a stabilit pentru prima dată diagnosticul de tuberculoză activă. Circa 51% din cazuri au fost depistate la fete, aproape fiecare a doua fată având vîrsta de 5-14 ani. De asemenea, tuberculoza la copii este preponderentă în mediul rural, unde s-au înregistrat 59,3% din cazuri.

Copiii supuși examininării profilactice sunt mai des depistați cu acuitate vizuală scăzută

Pe parcursul anului 2017, aproape fiecare al treilea copil în vârstă de 0-17 ani sau 244,2 mii copii au fost supuşi examenelor profilactice, cu 3,0% mai mult decât în anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi revin 9,7 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 4,3 copii cu dereglări de ţinută , 4,1 copii suferă de scolioză, iar 3,8 copii suferă de tulburări de vorbire. Fiecare al doilea copil a fost supus controlului profilactic a cavităţii bucale (52,2%), în urma căruia s-a constatat că din aceştia fiecare al treilea copil necesită sanaţie (34,0%), respectiv 66,3% din ei au fost sanaţi.

Copiii cu dizabilitate primară sunt preponderent din mediul rural și au ca cauză principală malformațiile congenitale, tulburările mentale și de comportament

Pe parcursul anului 2017, au fost recunoscuţi cu dizabilitate primară 1,4 mii copii, 61,5% din copii fiind din mediul rural. Fiecare al treilea copil diagnosticat are vârsta de 0-2 ani, iar fiecare al patrulea este cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani. Cauzele predominante ale dizabilităţii primare rămân a fi malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale (26,1%), tulburările mentale şi de comportament (24,0%) şi bolile sistemului nervos (10,6%). De menţionat, că în mediul rural ponderea copiilor cu grad sever de dizabilitate în total copii recunoscuţi cu dizabilitate este mai mică comparativ cu mediul urban (30,2% comparativ cu 42,1%).

Figura 10. Structura dizabilităţii primare la copii pe grupe de vârstă, în anul 2017

Din total copii cu dizabilităţi, în anul 2017 au beneficiat de servicii ale instituţiilor medico-sanitare 12,4 mii copii. La 1000 copii revenind 18 copii cu dizabilităţi.

INFRACȚIONALITATEA JUVENILĂ

Ponderea infracțiunilor comise de minori în ultimii 5 ani s-a redus

Atît la nivel de țară, cât și în cazul minorilor se înregistrează o tendinţă de scădere a ratei infracționalității, astfel la 100 mii minori (0-17 ani) revin 118 infracţiuni faţă de 163 infracţiuni în anul 2013. Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a scăzut de la 3,0% în anul 2013 pînă la 2,2% în anul 2017.

Figura 11. Infracţiuni săvârşite de către minori, 2013-2017

Infracțiunile pe care le comit minorii cel mai des sunt furturile, jafurile și actele de huliganism

Infracţiunile cel mai des comise de minori rămân a fi furturile, cu o pondere de 69,8% din total infracţiuni, jafurile – 6,8%, cazurile de huliganism – 3,5%, vătămări intenționate – 2,0%, și infracţiunile legate de droguri – 1,9%.

Numărul total al minorilor care au comis infracţiuni în anul 2017 a constituit 1384 minori, inclusiv 1295 minori cu vârsta 14-17 ani (93,6%), restul având vârsta de până la 14 ani. Preponderent infracţiunile au fost săvîrşite de băieţi, 91,3% faţă de 8,7% în cazul fetelor.

Numărul infracțiunilor comise împotriva copiilor este în creștere

În anul 2017, împotriva copiilor au fost comise 1,4 mii infracțiuni, mai mult cu 61,6% față de anul 2013, la 100 mii copii de 0-17 ani revenind 207 infracțiuni.

Figura 12. Infracţiuni comise împotriva copiilor, 2013-2017

Minorii primesc ca pedeapsă preponderent condamnarea condiționată, iar aproape fiecare al doilea minor condamnat a comis furt

În anul 2017, numărul minorilor condamnaţi a constituit 377 minori sau aproape fiecare al patrulea minor care a comis infracţiuni. În medie, la 100 mii minori revin 56 minori condamnaţi comparativ cu 46 minori în anul 2013.

Aproape fiecare al doilea minor este condamnat pentru furt – 209 minori , cu 26,7% mai mult faţă de anul precedent, pentru huliganism – 37 minori (9,8%), pentru jaf şi tîlhării – 30 minori (8,0%), pentru viol au fost condamnaţi 13 minori (3,4%), iar pentru omor - 11 minori (2,9%). În sistemul de sancţiuni al minorilor infractori este preponderentă condamnarea condiţionată (42,2%), iar fiecare al patrulea a primit pedeapsa cu închisoare (24,1%).

Figura 13. Numărul minorilor condamnaţi, 2013-2017

Gospodăriile cu copii au venituri mult mai mici decât cele fără copii

Veniturile gospodăriilor casnice cu copii sînt substanţial mai mici decât veniturile gospodăriilor fără copii. În medie, în anul 2017 veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii au constituit 1862,4 lei lunar pe o persoană în prețuri curente, fiind în creştere cu 25% faţă de anul 2013. Pe măsura creşterii numărului de copii în gospodărie descreşte şi valoarea medie a veniturilor, de la 2151,2 lei lunar în cazul gospodăriilor cu 1 copil, până la 1288,1 lei în cazul celor cu 3 şi mai mulţi copii (vezi anexa, tabelul 23).

Principala sursă de formare a veniturilor o constituie activitatea salarială (48,2%), fiind urmată de veniturile din prestaţii sociale (10,5%), activitatea individuală agricolă (8,6%) şi activitatea individuală non-agricolă (7,5%). Transferurile din afara ţării contribuie la formarea veniturilor în proporţie de 21,4%, fiind cu 4,9 puncte procentuale mai mult decât media pe ţară.

Tabelul 5. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii (în preţurile anului 2013), 2013-2017

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, iar în mediul rural mai multe produse de panificație

Paternul de consum al gospodăriilor cu copii în anul 2017 se caracterizează prin consumul de pâine şi produse de panificaţie în cuantum de 9,2 kg/persoană, carne şi preparate din carne – 3,6 kg/persoană, lapte şi produse lactate – 15,4 litri/persoană, cartofi şi legume – 11,5 kg/persoană, fructe şi pomuşoare – 3,7 kg/persoană.

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, cum ar fi carnea (3,9 kg/persoană faţă de 3,4 în rural), laptele (17,3 litri/persoană faţă de 13,9 în rural) şi ouăle (14,3 bucăţi/persoană faţă de 12,7 în rural). În rural însă, se remarcă un consum mai mare de produse de panificaţie (10 kg/persoană faţă de 8,2 în urban) şi cartofi (3,8 kg/persoană faţă de 3,6 în urban), care de fapt şi determină un surplus caloric faţă de mediul urban (vezi anexa, tabelul 27).

Dotarea locuințelor gospodăriilor cu copii cu principalele utilități publice a crescut în ultimii ani

În general, accesul gospodăriilor la elementele de confort a crescut în ultimii ani, în special s-a ameliorat accesul la surse sigure de apă. Astfel, în anul 2017 circa 84 la sută din gospodăriile cu copii dispun de apeduct, circa 74 la sută sunt conectate la sistem de canalizare, iar aproximativ 64 la sută dispun de baie sau duş. Dat fiind, că marea majoritate a locuinţelor din mediul urban reprezintă apartamente la bloc, care în mod tradiţional sînt conectate la principalele utilităţi, marea majoritate a gospodăriilor dispun de sistem de alimentare cu apă, inclusiv apă caldă, gaze din reţea, grup sanitar, baie, etc. În schimb, în mediul rural pe parcursul ultimilor 5 ani a crescut de 1,4 ori accesul gospodăriilor cu copii la apeduct în interiorul locuinţei, sistem propriu de canalizare şi baie sau duş.

Figura 14. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi, în anul 2017

Conform opiniei gospodăriilor cu copii, circa 86 la sută din acestea consideră că în anul 2017 nu au intervenit careva schimbări majore în nivelul de bunăstare al acestora, comparativ cu anul precedent; 6,5% au menţionat că trăiesc mai bine, iar 7,4% consideră că situaţia s-a înrăutăţit (vezi anexa, tabelul 28). Pentru necesităţile minime ale gospodăriei, conform aprecierilor respondenţilor ar fi suficientă suma de 1748 lei lunar pe o persoană. Totodată, pentru un trai decent a fost menţionat necesarul de 3319 lei în medie pe o persoană.

• Anexe (28 tabele .xls)

Note:

¹ Fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender.