Nivelul sărăciei în Republica Moldova în 2014-2018

Biroul Național de Statistică (BNS), în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.851 din 15.08.2005, calculează începând cu 2006 pragurile ale sărăciei și alți indicatori de bază pentru monitorizarea şi evaluarea sărăciei. Sursa principală de informație pentru calcularea indicatorilor sărăciei este Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice¹ (CBGC), al cărei obiectiv principal este determinarea multiaspectuală a nivelului de trai al populației, inclusiv al diferitor grupuri social-economice, prin prisma veniturilor, cheltuielilor, consumului, condițiilor de trai și a altor indicatori ce caracterizează bunăstarea populației.

Sărăcia în Republica Moldova este măsurată folosind cheltuielile de consum și pragul absolut al sărăciei (format din două componente, alimentară și nealimentară), care este calculat într-un an specific, și cuprinde valoarea monetară a coșului de consum, considerat că asigură necesitățile de bază minime, acceptabile la nivel național.

Notă privind schimbările metodologice implementate

1. Revizuirea metodologiei de calculare a pragului absolut al sărăciei

În vederea înlăturării limitărilor metodologice în calcularea sărăciei, menționate în ultima Notă informativă² a Ministerului Economiei la același subiect, metodologia de măsurare a sărăciei (elaborată în 2006) a fost revizuită cu asistența tehnică a experților Băncii Mondiale și aprobată în 2018³. Necesitatea revizuirii metodologice a fost determinată de modificarea structurii veniturilor și cheltuielilor populației, a comportamentului alimentar și de consum al populației în ultimul deceniu, precum și de introducerea conceptului de ”minim decent” în loc de ”minim de subzistență” pentru utilizarea acestuia în construirea pragului sărăciei. Conceptul menționat stabilește standarde de viață mai înalte și, respectiv, un prag mai mare al sărăciei pentru estimarea nivelului de trai al celor mai vulnerabile categorii ale populației.

Astfel, în Republica Moldova, pragul absolut al sărăciei a fost inițial calculat pentru anul 2006 (folosind datele CBGC din 2006), fiind ulterior ajustat la rata inflației și în anul 2016 constituia 1467,2 lei pe adult echivalent. Ulterior, în anul 2018, BNS a revizuit metodologia de calculare stabilind un nou prag absolut al sărăciei pentru anul 2016 (folosind datele CBGC din 2016) care a constituit 1852,4 lei pe adult echivalent pe lună în prețurile anului 2016.

În anul 2006, a fost stabilit și pragul sărăciei extreme, care a fost de asemenea recalculat în metodologia din 2018. Pragul sărăciei extreme era egal cu pragul alimentar al sărăciei. Întrucât sub pragul sărăciei extreme se afla mai puțin de 1% din populație, stabilirea și utilizarea acestui prag era compromisă și limitată. Prin urmare, și abordarea pragului de sărăcie extremă a fost revizuită. În special, s-a propus ca pragul sărăciei absolute, stabilit pentru anul 2006 și anual ajustat la rata inflației, să fie considerat începând cu 2016 drept noul prag al sărăciei extreme.

Aceste schimbări metodologice au fost efectuate cu utilizarea numărului populației stabile⁴ și înainte de revizuirea realizată în anul 2019, a numărului populației conform definiției de reședință obișnuită⁵.

2. Utilizarea numărului revizuit al populației

Tabelul 1. Pragurile de sărăcie extremă și absolută pentru anul 2016

În consecință, modificările în metodologia de calculare a pragului de sărăcie absolută au avut drept scop îmbunătățirea calității indicatorilor statistici și obținerea unei imagini mai exacte a situației privind sărăcia absolută în Republica Moldova, asigurându-se astfel ajustarea acesteia la realitățile economice existente.

Întru asigurarea accesibilității datelor pentru utilizatori Biroul Național de Statistică prezintă în continuare setul standard de indicatori statistici privind nivelul, evoluția și profilul sărăciei în Republica Moldova, cu aplicarea metodologiei noi descrise. În scopul asigurării unei analize retrospective, indicatorii sărăciei pentru perioada 2014-2018 (cât permite disponibilitatea datelor privind populația cu reședință obișnuită) au fost recalculați prin aplicarea aceleași abordări.

Notă privind nivelul sărăciei

Rata sărăciei absolute

Indicatorul, utilizat în mod obișnuit pentru măsurarea sărăciei, este rata persoanelor ale căror cheltuieli de consum sunt inferioare unui prag stabilit al sărăciei și, prin urmare, persoanele acestea sunt considerate ca fiind sărace. Acest indicator măsoară rata sărăciei în rândul populației.

Figura 1 arată evoluția ratei sărăciei, pentru două praguri diferite ale sărăciei (cel inițial stabilit în 2006 și altul revizuit pentru 2016) cu aplicarea coeficienților de extindere bazați pe estimările populației stabile și ale populației cu reședința obișnuită. În consecință în grafic sunt reprezentate 3 opțiuni ale ratei sărăciei, diferite după conținutul metodologic.

Prima linie este prezentată pentru întreaga perioadă cuprinsă între 2006 (din momentul începerii măsurării sărăciei în Republica Moldova) și 2018, și reprezintă rata sărăciei calculată folosind pragul vechi al sărăciei stabilit pentru anul 2006 și coeficienții de extindere bazați pe populația stabilă.

Începând cu anul 2014, când a fost efectuat Recensământul populației și al locuințelor, este reprezentată a doua evoluție a ratei sărăciei fiind calculată cu utilizarea aceluiași prag al sărăciei (care după revizuire devine prag nou de sărăcie extremă), însă aplicând coeficienții de extindere estimați în baza populației cu reședință obișnuită. Prin urmare, aceasta reprezintă rata sărăciei extreme.

În final, a treia linie, de asemenea, începând din 2014 arată evoluția ratei sărăciei calculată cu utilizarea noului prag de sărăcie stabilit pentru anul 2016 (care după revizuire devine prag nou de sărăcie absolută), cu aplicarea coeficienților de extindere în baza populației cu reședință obișnuită. Așadar, aceasta reprezintă rata sărăciei absolute.

Astfel, în anul 2018 pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună pe o persoană 1998,4 lei, și respectiv rata sărăciei absolute în Republica Moldova a constituit 23,0%, fiind în descreștere cu 4,7 puncte procentuale față de anul 2017 (indicator ODD 1.2.1) . În același timp, pragul sărăciei extreme a constituit în medie 1611,7 lei pe lună pe o persoană, și, respectiv, rata sărăciei extreme a fost de 8,7%.

Profunzimea și severitatea sărăciei

Pe lângă rata sărăciei, alți indicatori utilizați în mod obișnuit pentru măsurarea sărăciei sunt profunzimea sărăciei și severitatea sărăciei.

Profunzimea sărăciei reprezintă deficitul mediu de consum al populației  în raport cu pragul sărăciei sau valoarea medie a resurselor lipsă necesare pentru fiecare membru al gospodăriei casnice sărace pentru depășirea stării sărăciei. Cu cât e mai mare deficitul dat, cu atât este mai mare lacuna în cauză, care face mai dificilă ieșirea din sărăcie.

Severitatea sărăciei caracterizează gradul de inegalitate între cei săraci și reprezintă distribuția nivelului de bunăstare (prin consum) în rândul săracilor faţă de pragul sărăciei.

Figura 2 prezintă profunzimea și severitatea sărăciei pentru pragul sărăciei din 2016 și coeficienții de extindere bazați pe populația cu reședință obișnuită în perioada 2014-2018.

În anul 2018 profunzimea sărăciei a constituit 3,09%, ceea ce înseamnă că pentru depăşirea sărăciei, în condiţiile păstrării sau reducerii nivelului actual de inegalitate, este necesară majorarea consumului populaţiei în medie cu 3,09%. În același timp, severitatea sărăciei a constituit 0,85%. Ambii indicatori sunt în descreștere față de anul care precede anul de referință.

Profilul sărăciei absolute

Mediul de reședință rămâne a fi un factor important în determinarea nivelului de bunăstare a populației. Populația rurală este expusă unui risc de sărăcie mult mai mare decât populația din urbe. Rata sărăciei, în anul 2018, în mediul rural a constituit 31,6% față de 10,6% în mediul urban. Comparativ cu anul 2017, se constată o descreștere a ratei sărăciei în mediul urban cu 1,2 puncte procentuale, iar în mediul rural cu 7,2 puncte procentuale.

Mărimea gospodăriei este unul din factorii de bază care determină bunăstarea la nivel de persoană. Astfel, gospodăriile din 5 și mai multe persoane se confruntă cu un risc mai sporit al sărăciei (39,6% în anul 2018), sau de 2,2 ori mai mare comparativ cu gospodăriile formate dintr-o singură persoană (18,2%).

Sărăcia variază și în funcție de nivelul de educație al capului gospodăriei și, respectiv, probabilitatea de a fi sărac este mai mică în cazul gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al principalului întreținător. Fiecare nivel de educație în plus al capului gospodăriei înseamnă o scădere a riscului sărăciei, de la 5,2% în cazul gospodăriilor unde capul gospodăriei are studii superioare până la 48,5% pentru gospodăriile unde capul gospodăriei nu are studii medii primare sau este fără studii.

Un interes sporit prezintă analiza ratei sărăciei după tipul gospodăriei. Indicatorii respectivi pentru anul 2018 sunt prezentați în Figura 4. Astfel, rata sărăciei variază semnificativ, cea mai scăzută pondere (10,2%) s-a înregistrat la gospodăriile formate dintr-un singur membru în vârstă de până la 60 ani, iar cea mai ridicată la gospodăriile cu trei sau mai mulți copii (42,0%). Acest grup de gospodării reprezintă aproximativ 8% din populație. Rata sărăciei pentru gospodăriile monoparentale cu copii este neobișnuit de scăzută în anul 2018, dar numărul de observații este relativ mic, astfel încât estimările ar trebui tratate cu precauție.

În funcție de sursa principală de venit al capului gospodăriei cele mai defavorizate sunt gospodăriile unde capul gospodăriei este lucrător pe cont propriu în sectorul agricol (42,2%), după care urmează gospodăriile cu capul gospodăriei salariat în sectorul agricol şi pensionar (39,9% și, respectiv, 28,9%).

Anexă:

Note:

¹ Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice – Metadate de referință.

² Notă informativă – Sărăcia în Republica Moldova 2015.

³ Metodologia de calculare a pragului absolut al sărăciei, Aprobată prin Ordinul Biroului Naţional de Statistică nr. 56 din 24 august 2018.

⁴ Populație stabilă – numărul persoanelor care au domiciliul stabil pe teritoriul respectiv, inclusiv persoanele absente temporar.

⁵ Notă metodologică privind estimarea numărului populației cu reședință obișnuită pentru perioada 2014-2019.

⁶ Pentru determinarea coeficienților de extindere, la etapa de calibrare a datelor, se utilizează numărul populației cu reședința obișnuită pe medii, sexe, grupe de vârstă și regiuni. 

⁷ Coeficienții de extindere arată câte gospodării din populația de referință sunt reprezentate de către o gospodărie respondentă.

 Precizări metodologice:

• Analiza modificărilor aplicate în Metodologia de calculare a pragului absolut al sărăciei și impactul utilizării numărului populației cu reședință obișnuită, dar și evaluarea impactului acestora asupra indicatorilor principali privind sărăcia, a fost posibilă datorită asistenței tehnice oferite Biroului Național de Statistică de către Banca Mondială, Oxford Policy Management și în special, consultantul internațional Ludovico Carraro. 

• Raportul „Notă cu privire la măsurarea sărăciei pentru anii 2014-2018” (rom) îl puteți găsi la rubrica Metadate / Metodologii statistice / Nivelul de trai al populaţiei și (engl) - Metadata / Statistical Methodologies / Living standards of population.

Informații relevante:

• Banca de date statistice / Statistica sociala / Nivelul de trai al populaţiei 
• Metadate de referinţă "Veniturile şi cheltuielile populaţiei (Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice)"
• Concepte şi definiţii "Nivelul de trai al populaţiei"
• Calendarul de diseminare electronică a informațiilor statistice în anul 2020