Biroul Naţional de Statistică // Comunicate de presă

Nivelul sărăciei în Republica Moldova în anul 2019¹

Biroul Național de Statistică (BNS) prezintă informații statistice cu privire la nivelul sărăciei în Republica Moldova în anul 2019, conform setului standard de indicatori privind sărăcia, estimați în baza rezultatelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice² (CBGC).

Indicatorii sărăciei

Indicatorul principal pentru măsurarea sărăciei este rata sărăciei care reprezintă proporția persoanelor ale căror cheltuieli de consum sunt inferioare unui prag stabilit al sărăciei (absolute și extreme), și este determinat de disponibilitatea mijloacelor populației ce le-ar permite asigurarea necesităților de bază minime, acceptabile la nivel național.

În anul 2019, pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună pe o persoană 2095,1³ lei și, respectiv, rata sărăciei absolute a constituit 25,2% (indicator ODD 1.2.1) . În același timp, pragul sărăciei extreme a constituit în medie 1689,7 lei pe lună pe o persoană, iar rata sărăciei extreme a fost de 10,7%.

Un alt indicator utilizat la măsurarea sărăciei este indicele profunzimii sărăciei care reprezintă deficitul mediu al consumului populaţiei necesar pentru a depăşi pragul sărăciei. În anul 2019, acest indicator a constituit 3,68%, ceea ce înseamnă că pentru depăşirea sărăciei, în condiţiile păstrării sau reducerii nivelului actual de inegalitate, este necesară majorarea consumului populaţiei în medie cu 3,68% din valoarea pragului absolut al sărăciei.

Gradul de inegalitate între cei săraci este măsurat prin indicele severităţii sărăciei, care reprezintă distribuția nivelului de bunăstare în rândul săracilor faţă de pragul sărăciei. În anul 2019, severitatea sărăciei a constituit 1,02%.

Profilul sărăciei absolute

Mediul de reședință este un factor important în determinarea nivelului de bunăstare a populației. Populația rurală este expusă unui risc de sărăcie mult mai mare decât populația din urbe. Rata sărăciei în anul 2019 în mediul rural a constituit 34,5% față de 11,2% în mediul urban. De asemenea, în profil regional se observă, că nivelul sărăciei este mult mai mare în regiunea de Sud (40,4%), în timp ce în mun. Chișinău este mult mai redus (4,4%) (Figura 1).

În funcție de tipul gospodăriei, cele mai scăzute rate ale sărăciei s-au înregistrat la gospodăriile formate dintr-un singur membru în vârstă de până la 60 ani și la gospodăriile formate din cuplu familial fără copii cu capul gospodăriei în vârstă de până la 60 ani (13,0%). Cea mai ridicată rata (38,1%) s-a înregistrat la gospodăriile formate dintr-un singur membru în vârstă de 60 de ani și peste, precum și la gospodăriile cu trei sau mai mulți copii. Rata sărăciei în gospodăriile monoparentale este mai mare decât în rândul cuplurilor cu copii, dar numărul de observații este relativ mic, astfel încât estimările ar trebui tratate cu precauție (Figura 2).

Sărăcia variază și în funcție de nivelul de educație al capului gospodăriei și, respectiv, probabilitatea de a fi sărac este mai mică în cazul gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al principalului întreținător. Fiecare nivel de educație în plus al capului gospodăriei înseamnă o scădere a ratei sărăciei, de la 78,3% pentru gospodăriile unde capul gospodăriei are studii primare sau nu are studii, până la 4,6% în cazul gospodăriilor unde capul gospodăriei are studii superioare (Figura 3).

În funcție de sursa principală de venit al capului gospodăriei cele mai vulnerabile la sărăcie sunt gospodăriile unde capul gospodăriei este salariat în sectorul agricol (43,2%) sau beneficiază de alte transferuri, cum ar fi plățile sociale, pensiile alimentare, bursele etc. (46,2%), precum și gospodăriile cu capul gospodăriei fiind lucrător pe cont propriu în sectorul agricol sau pensionar (circa 38% fiecare) (Figura 4).

Mai multe informații statistice cu privire la indicatorii sărăciei în funcție de caracteristicile de bază ale gospodăriilor și populației sunt prezentate în Anexă.

Schimbările metodologice implementate în CBGC în 2019 și impactul acestora asupra indicatorilor sărăciei

În Republica Moldova sărăcia este măsurată folosind cheltuielile de consum și pragul absolut al sărăciei (format din două componente - alimentară și nealimentară), care este calculat pentru un anumit an specific, și cuprinde valoarea monetară a coșului de consum, care este considerat că asigură necesitățile de bază minime, acceptabile la nivel național. În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.851 din 15.08.2005, Biroul Național de Statistică (BNS) calculează, începând cu 2006, în baza Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, pragurile sărăciei și alți indicatori de bază pentru monitorizarea şi evaluarea sărăciei, conform unei metodologii specifice⁴.

În anul 2019, în metodologia CBGC au fost aplicate o serie de modificări⁵ care au avut drept scop îmbunătățirea calității indicatorilor statistici privind veniturile și cheltuielile populației și obținerea unei imagini mai exacte a situației populației din Republica Moldova, luând în considerare realitățile economice ale țării și schimbările demografice produse conform ultimului Recensământ al populației și locuințelor din 2014, precum și expansiunea și dezvoltarea urbană a mun.Chișinău. Aceste modificări includ următoarele:

Plan de sondaj nou

Începând cu 1 ianuarie 2019, CBGC se realizează conform unui nou plan de sondaj (un nou eșantion de gospodării casnice și o nouă schemă de rotație), care se bazează pe rezultatele Recensământului Populației și al Locuințelor din 2014.

Noul cadru de eșantionare a fost necesar din cauza fenomenului de emigrare masivă, în special din zonele rurale, și construcții masive de locuințe noi în urbe și mun.Chișinău, ceea ce a schimbat semnificativ compoziția și distribuția teritorială a populației, comparativ cu planul de sondaj vechi.

Modificări în chestionarele CBGC

În anul 2019, au avut loc anumite modificări și în chestionarele CBGC (chestionarul principal și registrele gospodăriei), care contribuie la o mai bună măsurare a consumului populației drept indicator principal de analiză a bunăstării, precum și la simplificarea procedurilor de colectare a datelor pentru a reduce sarcina de răspuns asupra respondenților.

Modificările au inclus schimbarea perioadei de înregistrare a cheltuielilor pentru procurarea produselor alimentare, includerea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor de folosință îndelungată și cheltuielilor pentru educație efectuate în ultimele 12 luni.

În registrul gospodăriei, lista cheltuielilor de retrospectivă (pentru bunurile care sunt procurate mai rar - ultimele 6 și/sau 12 luni) a fost completată cu componente noi de cheltuieli, pe care tot mai multe gospodării le suportă comparativ cu anii precedenți. Acestea se referă la cheltuieli pentru servicii de transport feroviar și aerian, cheltuieli pentru servicii de educație și rechizitele școlare, precum și unele cheltuieli pentru recreație și întremare a sănătății, care sunt importante pentru analiza comparativă a sărăciei și inegalității între gospodării și constituie componentele noi cu care s-a actualizat agregatul cheltuielilor de consum.

Totodată, din componența agregatului de consum pentru analiza sărăciei s-au exclus cheltuielile pentru sănătate deoarece gospodăriile care au cheltuieli mai mari pentru sănătate nu neapărat trăiesc mai bine comparativ cu gospodăriile care nu au nevoie de servicii medicale, în condițiile în care celelalte împrejurări sunt identice. Dimpotrivă, cel mai des se adeverește situația contrară. Ultimele recomandări internaționale arată că includerea acestor cheltuieli supraestimează bunăstarea persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice și a celor cu starea de sănătate specială (boli cronice).

Este important de menționat că, spre deosebire de pragul sărăciei alimentare, care este determinat în baza unui coș alimentar stabilit (fix), componenta nealimentară este stabilită în termeni relativi, adică în baza nivelului înregistrat al cheltuielilor nealimentare efectuate de către gospodării, ale căror cheltuieli alimentare sunt echivalente pragului sărăciei alimentare. Prin urmare, includerea componentelor noi în capitolele cu cheltuielile de retrospectivă și excluderea cheltuielilor pentru sănătate modifică componența agregatului de consum, iar aceasta, împreună cu utilizarea unui nou cadru de eșantionare, a avut un impact important asupra nivelului pragului sărăciei.

Schimbările efectuate în CBGC în anul 2019 au contribuit la îmbunătățirea calității datelor obținute și la alinierea metodologiei de estimare a sărăciei la ultimele standarde internaționale și realitățile actuale, totodată, aceste modificări au determinat anumite limite în comparabilitatea datelor anului 2019 cu anii precedenți rezultând în necesitatea întreruperii seriei de timp.

Mai multe detalii despre impactul modificărilor metodologice aplicate în cadrul Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice asupra indicatorilor de sărăcie sunt prezentate în Raportul „Măsurarea sărăciei pentru anul 2019” care poate fi accesat la rubrica Metadate / Metodologii statistice / Nivelul de trai al populaţiei.

Anexă:

Informații statistice cu privire la indicatorii sărăciei în funcție de caracteristicile de bază ale gospodăriilor și ale populației (3 tabele .xlsx)

Note:

¹ Datele sunt prezentate fără teritoriul din partea stângă a Nistrului și mun.Bender.
² Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice – Metadate de referință.
³ Pragul sărăciei a fost calculat în baza pragului pentru anul 2018 prin indexarea la valoarea medie anuală a IPC pentru 2019 (104,84%) (în conformitate cu recomandările Băncii Mondiale, Handbook on poverty and inequality / Jonathan Haughton and Shahidur R. Khandker).
⁴ Metodologia de calculare a pragului absolut al sărăciei, aprobată prin Ordinul Directorului general al Biroului Naţional de Statistică nr. 56 din 24 august 2018, Completată prin ordinul BNS nr. 15 din 02 iulie 2020.
⁵ Modificări în Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice anul 2019: Indicatorii de bază și comparabilitatea datelor (2019 houehold budget survey: Key indicators and comparability with previous data), Raport al Băncii Mondiale.