Clădiri rezidențiale (de locuit) se consideră clădirile prevăzute cu un termen de exploatare îndelungat, amplasate pe un lot de pământ în cadrul unor hotare, cu toate construcțiile auxiliare aferente și elementele de confort, în care suprafața locuibilă deține mai mult de jumătate din suprafața totală a clădirii.

 

Apartament – locuinţă alcătuită din una sau mai multe camere de locuit cu încăperi auxiliare, care satisface cerinţele de trai ale unei persoane sau familii şi face parte din blocul locativ. 

 

Casă de locuit individuală – locuinţă (construcţie separată) alcătuită din una sau mai multe camere locuibile şi încăperi auxiliare, cu unul sau mai multe niveluri, destinată traiului permanent, de regulă al unei familii. 

 

Suprafaţa totală a locuințelor (apartamentelor/caselor de locuit individual) se determină ca suma suprafeţei locuibile, care cuprinde suprafaţa camerelor de locuit (dormitoarele şi salonul) din locuinţă şi suprafaţa încăperilor auxiliare (bucătărie, hol, antreu, baie, duş, toaletă etc.) din locuinţă, precum şi suprafaţa logiilor, balcoanelor, teraselor care se include în suprafaţa totală prin coeficienţii de reducere. 

 

Clădiri nerezidențiale sunt clădirile destinate în exclusivitate sau în principal altor scopuri decât cele rezidențiale (clădirile administrative și de producție, magazinele, depozitele, cinematografele etc.). 

 

Construcții inginerești (speciale) sunt construcțiile care nu îndeplinesc caracteristicile de clădiri și care au ca scop crearea condițiilor pentru realizarea activităților de producție, servicii sau pentru desfășurarea activităților social-culturale (drumuri, căi ferate, poduri, stadioane, reţele electrice, reţele de canalizare, apeducte, gazoducte, reţele de telecomunicaţii etc.).